Nu bine am postat materialul precedent, că am şi pornit la drum. Pe ploaie, desigur. Şi nu colea: chestiuni de familie m-au purtat până în îndepărtata Secuime. Minunată ocazie de a revedea un loc drag inimii noastre (şi, în acelaşi timp, unul dintre cele mai frumoase locuri ale planetei): Lacul Roşu şi Cheile Bicazului.
După cum era deja anunţat, vremea a fost rea. Adică, se stricase rău de tot: ploaie torenţială, apăsată şi rece, nori care te mângâiau pe creştet, 11 grade pe termometru (ziua, că noaptea nici n-am scos nasul din casă). Vântul mai dădea şi el câte o raită hotărâtă, făcând inutile eforturile noastre de a proteja de picuri aparatul foto, ochelarii sau pielea sensibilă a gâtului…
O, dar dacă aţi şti ce frumos poate fi în munţi când plouă! Sau, altfel spus, câtă frumuseţe poţi savura acolo, dacă reuşeşti să te debarasezi de otrava lentă a comodităţii şi a confortului măsurat prin lipsa senzaţiilor prea tari!
După cum remarcaţi deja, am schimbat expunerea de diapozitive. Am făcut o selecţie cu câteva poze mai frumoase culese în peregrinarea din acest sfârşit de săptămână. Savuraţi-le, şi dacă vă intereseaza cu adevărat, atunci vă invit să le vedeţi într-un format mai generos pe Picasa. Şi încercaţi să simţiţi bucuria pe care am simţit-o fiind părtaş la această bogăţie, la această plenitudine a naturii.
Vă rog, faceţi pace cu ploaia.
Şi pe mine mă disperă anunţurile la TV de genul: încă două zile şi scăpăm de ploi !! Mai ales că "la ţară" n-a plouat de patru săptămâni.
RăspundețiȘtergere