Un om ispăşea ani grei de temniţă, izolat într-o celulă. Tovărăşie nu-i ţinea decât o furnicuţă, care printr-o minune de neexplicat învăţase limba oamenilor, şi care îi povestea zilnic ce se întâmplă înafara zidurilor groase. Câteodată, pe căi subterane numai de ea ştiute, îi aducea întemniţatului cîte o firimitură de tort sau un strop de vin...
În ziua liberării, omul a aşezat cu grijă furnicuţa în buzunarul de la piept, a ieşit grăbit pe poarta închisorii şi s-a dus aţă la cel mai apropiat bar. S-a cocoţat pe scaunul de la tejghea şi, până una-alta, a scos furnicuţa din buzunar şi a aşezat-o cu grijă pe tăblia strălucitoare.
Omul se schimbase mult în închisoare. Nu mai avea familie, nici prieteni, dar relaţia cu mărunta vieţuitoare îl făcuse mai curat, mai bun, mai sensibil. Furnicuţa devenise singurul lui prieten, şi singurul lui izvor de bucurie.
Cînd barmanul s-a apropiat să ia comanda, omul nostru era gâtuit de lacrimi şi suspine. Nu a putut decât s-o arate barmanului, cu un deget tremurând, pe firava sa tovarăşă, fiind gata să-i povestească pe larg cât de multe făcuse furnicuţa pentru el... cât de mult înseamnă ea în viaţa lui... şi cum o iubeşte mai mult decât poate să spună...
„Vă rog să mă iertaţi, domnule - spuse barmanul. E greşeala noastră.”
Şi cu unghia degetului mare o strivi pe furnicuţă.
Ca să nu vărsaţi lacrimi amare lângă furnicuţele voastre strivite, gândiţi-vă la următoarele poveţe:
Nimănui nu-i pasă de lucrurile care sunt sfinte pentru voi. Fiecare are propriul sistem de valori, propriile priorităţi, pe care le vede mai presus chiar şi de principiile care guvernează Universul. Ca un corolar al acestui egoism structural, fiecare va fi condus în viaţă numai de obiectivele sale individuale, şi vă va face concesii numai în măsura în care consideră că îi este util pentru atingerea acestora.
Păstraţi ascunse lucrurile care sunt sfinte pentru voi. Cu cât veţi face paradă cu aceste lucuri, cu cât le veţi expune mai mult în ochii lumii, cu atât ele vor fi mai desconsiderate, mai hulite sau chiar mai urâte de ceilalţi. Oamenii sunt capabili să vă urască cu înverşunare numai şi pentru simplul fapt că aveţi ceva drag şi sfînt, şi să caute cu tot dinadinsul să distrugă acel ceva.
Mai presus de orice, fiţi gata să apăraţi lucrurile care sunt sfinte pentru voi. Chiar cu preţul vieţii. Căci viaţa voastră nu mai are nici o valoare fără ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu