V. A CINCIA LEGE
Un personaj, boxer scăpătat, din filmul One milion dollar baby, spune cu tristeţe: „Fiecare are un anumit număr de lupte în el. Dacă continuă după acel număr, el ia tot timpul bătaie.”
Există în sofiologie o lege implacabilă: legea plafonării performanţei globale. Care spune, la un nivel cu mult mai general, exact acelaşi lucru
Există un număr limitat de răni pe care inima ta îl poate suporta.
Există un număr limitat de încercări pe care poţi să le faci pentru a construi o relaţie cu o altă persoană … sau chiar cu tine însuţi … sau cu o idee care te subjugă … sau cu o pasiune care te devoră … sau cu o instituţie care are nevoie de puterea ta de muncă, şi este nemiloasă în a-ţi cere noi şi noi ore petrecute muncind în folosul ei …
Există o cantitate limitată de energie pe care o poţi cheltui pentru a face o relaţie, de orice natură ar fi ea, să meargă convenabil. (În limbaj sofiologic spunem că orice fiinţă vie dezvoltă relaţii stabile cu realitatea ce-o înconjoară pentru a-şi asigura un mediu securizant).
La fel, oricât ai vrea altfel, energia pe care poţi cheltui pentru a-ţi câştiga existenţa, pentru a fi activ zi de zi, este limitată. Există o limitare zilnică, pe care cu toţii o simţim seară de seară, când stăm pierduţi cu o sticlă de bere în mână (nu e cazul tău şi al meu, totuşi…?!) şi aşteptăm momentul eliberator al somnului. Există o limitare cu adevărat globală, care ne aduce decrepitudinea care – atenţie! – este cu atât mai rapidă cu cât am risipit mai multă energie atunci când eram tineri (aţi văzut vreun fost sportiv de performanţă care să moară senin la 80 de ani?).
Există un randament limitat al oricărei activităţi, al oricărei afaceri. Creştere fără sfârşit nu există decât în minţile bolnave ale celor care cred în gogoriţele de genul Caritas, sau care se pregătesc inconştienţi să-şi vadă activitatea, sau afacerea, sau opera, prăbuşindu-se în fărâme pentru cauze care le rămân ascunse…
Puterile omului sunt limitate. Să nu-ţi închipui cumva că vigoarea tinerească vine dintr-un rezervor fără fund cu energie vitală. Dacă ai o datorie inevitabilă faţă de propriu-ţi destin, atunci e aceea de a-ţi economisi forţele.
Iar forţele nu poţi să le drămuieşti cu folos dacă nu dai un rost existenţei tale. Cu alte cuvinte, să alegi dintre specializările generice acea specializare căreia să-i închini viaţa.
Atenţie! Nu meserie, nu muncă, nu domeniu sau ramură! Acestea nu sunt decât modalităţi de a câştiga bani, nu neapărat armonizate cu capacităţile individului, ci mai degrabă cu tăria poftelor sale (ştii foarte bine în câte situaţii singurul criteriu de alegere a meseriei a fost „aici se câştigă la bani măi frate…”). Confundând calea de a câştiga bani cu drumul în viaţă poţi în cel mai bun caz să ajungi în situaţia tinerilor slujbaşi americani care au activitate socială prin baruri, obţin sex în maşină şi au viaţă sentimentală pe canapeaua psihiatrului!
Alegând doar din specializările fundamentale (securitate, hrană, sex), chiar dacă vei avea munci laborioase şi bine plătite, şi te vei înconjura de tot felul de facilităţi care-ţi umplu viaţa cu posibilitatea de a consuma semipreparate industriale sau culturale, tot la nivelul existenţei animalice vei rămâne.
Alegând dintre specializările secundare sau derivate (categorie extrem de importantă, fiindcă aici avem credinţa, poezia,filosofia şi ştiinţa – doamne, despre câte nu am vorbit încă!), vei putea să devii vizibil, precum luceferii. Vei avea lumină nu numai pentru a lumina o bucăţică infimă din propria-ţi cale, ci şi pentru a împărtăşi celorlalţi. Devenind luceafăr.
Iată ce simplu a fost!
Nu a trebuit decât să înţelegi că după ce ţi-ai investigat propria natură, ai hotărât asupra căii pe care doreşti s-o urmezi, ţi-ai asumat consecinţele acestor hotărâri, ai fost capabil sa efectuezi transformările care se impuneau.
Dar poate că aceasta este, pentru tine, ceva de domeniul viitorului…
Nu contează; singurul avantaj adevărat al tinereţii este că-ţi lasă mai mult timp pentru a străbate toate aceste etape.
Şi o ultimă revenire la legea a cincia. Presupun că şi răbdarea ta are o limitare… dar dacă ai reuşit să ajungi aici cu lectura, înseamnă că eşti pregătit pentru ceea ce urmează.
Aşadar… pe curând!